Devoţional

Câte un cui pentru fiecare faptă...

            Un băieţel îl necăjea adesa pe tatăl său. Iar tatăl ca să-l cuminţească, a făcut cu el următorul angajament: de câte ori va greşi, va bate un cui în uşă, şi de câte ori se va căi sau va face o faptă bună, va scoate câte un cui.

Cu vremea, băiatul a observat că uşa era toată plină numai de cuie:”Vai da păcătos mai sunt!” şi-a zis el. Şi a început a se corecta, până ce toate cuiele au fost scoase. Atunci tatăl s-a dus în oraş şi i-a cumpărat haine, jucării, bomboane, şi prăjituri. Apoi a venit acasă ca să-l răsplătească, pentru că acum era un băieţel cuminte. Dar spre mirarea sa, el a găsit un copil plângând amarnic; când l-a întrebat de ce plânge, copilul a răspuns: “Plâng, tăticule pentru că au rămas găurile!”

Deci...urmele păcatului rămân, chiar dacă din cugetele noastre păcatele sunt şterse (Evrei 9:14); ele îşi lasă amprenta asupra vieţii noastre...şi uneori consecinţele sunt atât de grave şi nedorite!!!

O viaţa fără compromisuri...oare e un sacrificiu prea mare?

                 Galerele erau corăbii de comerţ sau război puse în mişcare de sute de vâslaşi sclavi. Aceştia duceau o adevărată viaţă de mizerie. În Barcelona, în Evul Mediu s-a ivit un timp când lipseau sclavii pentru aceste galere. Conducerea oraşului a născocit un mijloc josnic: în marea piaţă a oraşului s-a instalat o masă pe care erau puse câteva pungi grele cu aur, iar alături de ele se afla un pahar cu zaruri. Trimişii au vestit poporului că orice bărbat puternic poate câştiga o mare sumă de bani prin aruncarea zarurilor. Dacă zarurile cad şi dau cea mai mare cifră câştigi banii; dar dacă se întâmplă să-i cadă un număr mai mic, cel ce aruncă zarurile pierde şi trebuie să devină sclav la galere. Mulţi s-au înghesuit să-şi încerce norocul între o mână de aur şi libertatea de cetăţean. În câteva zile galerele s-au umplut.

O, câţi oameni, bărbaţi, femei, tineri, tinere nu-şi compromit viaţa, sănătatea, libertatea, conştiinţa, onoarea, trupul, sufletul pentru o plăcere trecătoare de câteva clipe ori pentru o mână de hârtii pe care oamenii îi numesc bani.

Despre Esau este scris că s-a compromis pentru un blid de linte, mai târziu după ce a mâncat lintea, s-a căit şi ar fi vrut să-şi recapete drepturile pierdute, dar era prea târziu. Saul s-a compromis pentru câteva animale date spre nimicire, dar cruţate de el iar Dima pentru lume şi plăcerile ei.